Cârciuma din bătrâni

30.04.2018

Ca să participăm la evenimentul Gală în Bocanci cu AMC  (ianuarie 2018) am ajuns în Dumbrava Sibiului la Muzeul Satului Astra.

De cu sară, de cum  am ajuns ne-am îndeletnicit cu alte cele dar a doua zi am folosit-o - cât de cât - pentru explorare.

Suntem chiar în incinta Muzeului Satului din Sibiu și locuim la Diana.

Diana 1 pentru living.

Diana 2 pentru sleeping.

Hanul Veștem este chiar lângă noi, îl vedem pe fereastră din dormitor, e poate la 50 de metri distanță sau poate chiar mai puțin. 

Mi-am dorit să vin la Hanul Veștem și acum chiar am și ajuns.

Începem să amușinăm după mâncare.

Am gândit că vom mânca la Hanul Veștem dar n-a fost așa.

Restaurantul hanului este doar pentru oaspeții cazați acolo care acum nu sunt.

Eu știu că o fată din grupul nostru a mâncat aseară pe aici. Deci e un loc unde se poate mânca.

            - Unde se poate mânca?

            - La Cârciuma din bătrâni! ne spune băiatul de la recepție care apare după ce l-am căutat multă vreme.

            - Bine. Și cum ajungem acolo?

Fix în spatele Hanului Veștem se află o potecă pe pământ (frunzit) ce coboară o pantă scurtă până la o alee paralelă cu șoseaua de pe care am intrat în Muzeul Satului.

Când ajungi în aleea asta faci dreapta și mergi preț de vreo două case răsfirate.

S-a lăsat deja sara. Cârciuma ne apare de departe, misterioasă, prin ceață întunecată.

Are chioșc elegant pe stânga. 

Este și o și anexă pentru grătar în aceeași zonă, mai în față.

Mai sunt și ceva jucărele pe dreapta - leagăne, tobogan... 

Găsim greu intrarea că nu știm clădirea - e doar pe stânga, după ceva trepte de urcat.

Clădirea-și merită numele. Masivă, bătrânească, robustă, cu o intrare mijlocie masivă, in arcadă, ce duce la pivnițe, la camerele de depozitare.  Intru aici din greșeală căutând baia la care se ajunge tot prin exterior, pe dreapta clădirii. 

Ușa dintre cele două bănci dă spre bucătărie.

Totul este interesant.  

Interiorul restaurantului, frumos amenajat, curat, are mobilier de lemn masin, bănci, amenajări arhaice, ștergare pe pereți,  oale pe sobă, diverse decoruri tradiționale...

Mâncăm o ciorbă de văcuță. E așa de bună că mai cerem una.

Primim și smântână.

Varza călită cu ceafă sunt de fapt două porții într-una singură - o grămadă mare de varză dedesupt (și-mi place varza la nebunie) și-o porție imensă de ceafă deasupra.

Văd în meniu pastramă și nu pot să ma abțin, îmi place prea mult. Cu mămăligă și mujdei e delicioasă.

Cer și o salată dar aceasta nu mai ajunge la noi.

Suntem singurii oaspeți din cârciună dar nu ne tulbură lucrul ăsta.

La plecare ne facem de lucru pe la jucărele. 

Nu trece mult timp și iese gazda noastră din cârciumă să ne caute și se bucură tare că nu am plecat pentru că și-a amintit că nu ne-a adus salata dar a trecut-o pe bon astfel că a venit să ne returneze banii de salată. Îi spun că nu-i nevoie dar insistă.

Ce oameni drăguți...