Dumbrava Sibiului

01.05.2018

Locuitorii Sibiului au la dispoziție un parc natural întins pe o suprafață largă unde se pot destinde în natură cu multă nonșalanță: Parcul Natural Dumbrava Sibiului.

Sibiul e un oraș frumos, cu arhitectura sa săsească și numeroasele locuri urbane de relaxare.

Foarte ușor găsești, în centrul orașului Cetatea Sibiului, cu arhitectura sa arhaică - Dumbrava-i mai greu de găsit - desigur, e o ironie dar cu aluzie la inocența localnicilor pe care deseori o întâlnesc prin plimbările mele urbane că de inocența sau chiar inconștiența din zonele ne-urbane - adică din sălbăticie - ce să mai spun? Acolo nici nu am așteptări ca ființele umane cu care mă intersectez să-mi poată da ceva detalii despre topografia locului decât dacă au echipament specializat adică scrie pe ei că-s pricepuți. Dacă nu, nu. 

Scriu asta, amintindu-mi cu amuzament cum ne deplasam lent - eu, bagaje, Junior și mezina Miss atârnată de mâna mea - prin piața din fața gării Sibiu întrebând pe oricine întâlneam cum putem ajunge în Dumbrava Sibiului.

Câte un taxi rătăcit mai vedem dar păstrez această opțiune pentru situația în care se va dovedi a fi ultima.

Interesantă piața din fața gării Sibiu - noi picați din lună fiind și probabil scrie asta pe noi - nu ne dumerim unde este carosabil și unde trotuar astfel că plutim aleator pendulând derutați.

Ceva șiruri de stâlpișori pot sugera direcționarea traficului însă nu-mi sunt de mare folos pentru că văd autoturisme bezmetice în orice colț de piață.

Răspunsurile primite de la localnici variază în același registru, însoțite fiind de îngrijorare și de solicitări de informații suplimentare.

Îngrijorarea lor se transmite și-mi îngrijorează și pruncii cu succes, aceștia considerând că starea lor este motivată, eu, în sinea mea amuzându-mă teribil de situație.

Deci, variante de răspuns:

- Aaaaa, nu puteți ajunge în Dumbravă... e departe, e în partea cealaltă de oraș...

- Nu aveți cu ce ajunge!

- Nu știu unde este.

Și altele asemănătoare.

Nu comentez pentru că nu agreez polemica inutilă și nici nu-mi folosește argumentarea. N-am venit până aici să instruiesc populația. Dealtfel, același scenariu se petrece identic în același context, în orice oraș aș merge.

Deci să fim eficienți!

Bun. 

Dumbrava Sibiului este lângă oraș?

Desigur.

Ce motiv justificat ar putea fi ca să nu putem ajunge acolo?

Nici unul!

Nu pot crede că Sibiul e unicul oraș românesc ce are transporturile blocate! E o oră decentă - 4 sau 5 după-amiază, mai sunt multe ore de lumină din ziua de azi și... mai ce? 

Suntem în stare de calamitate?

Nu!

Situație de urgență?

Nu. Atunci?

De ce populația asta o fi așa derutată?

Problema lor! Nu ne interesează răspunsul. Ne focusăm pe rezultate.

Punctul numărul 1 - îmi liniștesc minorii sugerându-le să nu se lase impresionați de deruta populației.

Punctul numărul 2 - le explic o lecție de viață sfătuindu-i să găsească soluția optimă în orice situație, concluzionând, a mia oară, în special pentru Junior:

- Învață să te descurci!

Punctul numărul 3 - privesc soluția optimă trecând agale pe lângă noi, cu maxim calm și relaxare și pe lângă toți acei cetățeni sibieni ce se panichează la auzul dumbrăvii sibiului: troleibuzul 13 își legăna fermecător componentele îmbinate pe caldarâm, înaintând ușor dar ferm. Deasupra șoferului, pe afișaj, scrie maaaare, clar, explicit: DUMBRAVA! (Semnul exclamării e adăugat, cu tupeu, de mine, pe afișaj nu-i!)

Privesc în urma unduitorului ansamblu așteptând să văd dacă oprește. Nu oprește, se pierde printre clădiri și copaci, în mișcare. Deci stația e departe - concluzionez.

O K

Caut stația anterioară care e fix în fața gării. Nici nu era nevoie să ne deplasăm în vre-un fel prin piață dar - mie personal - orice mișcare de relaxare, destindere și orientare îmi este agreabilă.

Ne întoarcem în fața gării, urcăm în următorul troleibuz 13 care staționează liniștit, ne instalăm în fotoliile confortabile de autocar și primesc telefon de la organizator care ne informează că există un troleibuz care pleacă din fața gării și ajunge direct în Dumbrava Sibiului.

:D apreciez informația și abia aștept să admir orașul :D

Pornim.

Foarte repede facem stânga și ajungem pe lângă Cetatea Sibiului, cum arătam muuuult mai sus - înainte de descrierea peripețiilor incipiente.

Tot prin zonă este și Sinagoga.

Multe clădiri vechi cu arhitectură barocă amintesc de vremuri interbelice.

Ba chiar ajung să fac involuntar un exercițiu de memorie încercând să-mi amintesc scrierea grecească a cifrelor - o foloseam la scoala ca să scriem data, mai precis scriam luna aprilie astfel: IV știind că I înseamnă 1 iar V înseamnă 5 dar de celelalte Dumnezeu își mai amintește... Iată: 1857 este, în scrierea veche MDCCCLVIII deci ne amintim astfel: M înseamnă 1000, D înseamnă 500, C înseamnă 100 și L înseamnă 50. Celelalte le știm. Interesant, nu?

Dar și arhitectura contemporană are alură optimistă.

Unele clădiri sunt chiar ingenios amenajate. 

Dar dintre toate cred că cea mai futuristă și impozantă clădire este administrația taxelor - un adevărat palat.

Până și Teatrul Național pare mai modest și mai smerit.

Însă nu cred că vreuna din toate astea te îndeamnă să zăbovești. Mai degrabă ai fugi cât mai repede...

Totuși, nimic nu se compară cu o după-amiază în natură.

Astfel că lași în urmă toate astea și te refugiezi - unde altundeva decât în Dumbrava Sibiului.

Dumbrava Sibiului se află în sud-estul orașului, o minunată zonă verde ce găzduiește Muzeul Satului, Gradina Zoologică, Hanul Veștem, Cârciuma din Bătrâni, Hostel Diana și încă câteva repere pe care încă nu le-am descoperit.

Este o suprafață întinsă, în pădure, unde - printre copaci - au fost amenajate casele arhaice din muzeul satului. 

Nu sunt doar case - gospodării țărănești - ci un întreag ansamblu de construcții - mori de apă amenajate pe pârâiașe, bazinașe cu apă, hambare, unelte, majoritatea din lemn și alte materiale arhaice.

Până și un bâlci am întâlnit, cu roata mare cu scaune din lemn care se rotește și te ridică mult deasupra solului.

O întreagă lume arhaică, așezare obștească. Așa trăiau oamenii într-o vreme, la țară, legați de pământ, lipiți de veșnicie. Nu e un mod de viață pentru aristocrați însă tălpașii așa trăiau.

Din timp în timp mă lovesc pasiunile alternative. Recent m-am surprins studiind politică - o mare surpriză în viața mea - dar în combinație cu religia și cu antopologia - așa-mi place mie, să fac mixturi holistice că-s o personalitate complexă și lucrurile simple mă plictisesc.

Priveam documentare care ne explicau vremurile de pe urmă pe care le trăim și cum aceste vremuri au fost prorocite cu multe mii de ani în urmă.

Cu certitudine, Domnul Dumnezeul nostru al tuturor are planurile sale cu populațiile pământului și inclusiv și cu populațiile noastre arhaice trecute prin felul de viață ce ni se înfățișează în Dumbrava Sibiului, ei trăind în lumea lor acolo, știindu-și rosturile lor, stăpâni la ei acasă deși stăpânirile, de-a lungul vremurilor, prea puține înțelegeau din viața asta a lor arhaică însă pretindeau că îi conduc.

Fantastic cum se leagă istoria...

Ca să vină apoi zilele noastre când lumea pare diferită dar numai aparent - totul este cum este, în fapt, dintotdeauna - și să ajungem și noi în Dumbrava Sibiului și să ne apuce filosofările.

Suntem lângă Sibiu dar pare că suntem în altă lume.

Suntem în pădure dar nu prea cred că suferim de frica ursului.

Abia după eveniment, primind fotografii de la colegi am luat samă că unii din ai noștri din grup și-au testat echipamentele de protecție - cred că au vrut să vadă la câte grade minus rezistă sacii lor de dormit că am văzut că au dormit afară în frunziș, fără cort - erau 3 sau 4 persoane - și, deși gradele erau destul peste 0 deși era ianuarie, nu știu cât de bine le-o fi fost...

Despre noi pot spune că paturile de la Diana ne-au oferit maxim confort și ne-au odihnit după agitația de peste zi care - în cazul nostru n-a fost extremă, minori fiind - ne adaptăm la stilul celui mai mic din micro-echipa noastră deși, pentru adultul din mine devine, uneori, frustant... dar chiar și așa, tot bine am dormit ;)

Într-un final - foarte reconfortantă tură prin Dumbrava Sibiului deși Păltinișul e doar la o aruncătură de băț iar Junior a și explorat în direcția aceea împreună cu montaniarzii, nefiind scutit de peripețiile de rigoare - prin zăpezi de ianuarie... care în Dumbravă lipseau cu desăvârșire...

Dar oricând m-aș întoarce cu drag în dumbravă și pentru alte aventuri...